Studiul 6 – RĂDĂCINILE LUI AVRAAM
TM – Evrei 11,8 -Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-l ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce-.
Duminică – Plecarea lui Avram
Avram este chemat să iasă din Ur, din Chaldeea (Babilon)
Avram răspunde imediat și pleacă din Ur, împreună cu Terah, tatăl său, cu Sarai, nevasta sa și cu Lot, nepotul său. Terah moare în Haran. Gen 11,31
Din Haran Avram ajunge în Canaan, la Sihem, stejarul lui More.
Dumnezeu i s-a arătat la Sihem și Avram zidește un altar acolo.
De la Sihem Avraam pleacă până aproape de Betel și zidește altar și acolo.
Ieșirea din Ur, din Babilon, însemna să lase în urmă familia, averea, cultura, educația și în definitiv pe el însuși cu toată moștenirea.
Orice om care se convertește urmează aceeași experiență.
Făgăduința unei țări vizează mântuirea lumii.
Avraam urma să fie o binecuvântare pentru toate popoarele prin sămânța lui, urmașii lui, în special prin sămânța Hristos – Mesia.
Luni – Ispita Egiptului
Plecarea lui Avraam în Egipt nu era un act al credinței.
În loc să se încreadă în Dumnezeu el folosește foametea ca un pretext și pleacă, din proprie inițiativă, într-o țară unde nu era nevoie de credință.
Avram se comportă ca un politician pragmatic, manipulator și lipsit de etică, unul care se bizuie doar pe sine.
Dumnezeu nu l-a abandonat.
Avram spune jumătate de adevăr/minciună despre soția sa.
Sarai este luată de faraon în perspectiva de a-i fi nevastă.
Avram primește turme de animale, robi și roabe.
Dumnezeu intervine lovind cu mari urgii casa faraonului.
Faraonul o înapoiază pe Sara.
Ce s-ar fi întâmplat dacă Dumnezeu nu intervenea?
Ar fi lăsat-o Avram pe Sarai să-i fie nevastă faraonului?
Iar Sarai ar fi rămas mai departe ca soție pentru Faraon în schimbul darurilor bogate pe care le-a primit??
Marți – Avram și Lot
Abraam se întoarce din Egipt și reface legătura cu Dumnezeu
El dovedește un caracter nobil, dar numai după refacerea relației cu Domnul
Lot alege partea cea mai bună și ușor de lucrat fără să-i pese de vecinii răi
Lot este lacom și fără respect față de Avaraam.
Dumnezeu îl trimite pe Avraam să străbată țara, ca act de luare în posesie.
Avraam trebuia să știe că Dumnezeu este Cel ce îi dă în dar o țară.
Miercuri – Coaliția de la Babel
Primul război relatat în Scriptură.
Războiul are loc imediat după ce Avram primește Țara promisă, posibil ca o reacție a vrăjmașului, ostil planurilor lui Dumnezeu.
4 armate din Mesopotamia și Persia contra 5 armate canaanite (între care Sodoma și Gomora)
Canaaniții se răscoală împotriva suveranilor babilonieni
Avram rămâne neutru la început: Canaanul era un dar al lui Dumnezeu
Avram intervine cu 318 slujitori viteji ca să-l elibereze pe Lot și pe împăratul Sodomei
Avram dovedește că nu avea resentimente față de Lot
Avram refuză să ia prada de război
Joi – Zecimea oferită lui Melhisedec
Melhisedec îl întâmpină pe Avram cu pâine și vin, onorându-i biruința.
Avram Îi dă „zeciuială din toate”.
Salem = pace
Melhisedec – Împăratul dreptății
Împăratul Sodomei Bera = răutate
Împăratul Gomorei Birșa = nelegiuire
Melhisedec nu este Hristos, ci „reprezentantul Lui, printre oamenii acelei vremi”.
Zecimea – ca recunoștință față de Creatorul care susține toate lucrurile.
Zecimea nu este un dar oferit lui Dumnezeu ci este un dar de la Dumnezeu.
Ap. Pavel se folosește de așa zisa „preoție a lui Melhisedec” în contextul iudaizanților, pentru a arăta superioritatea preoției lui Hristos față de preoția levitică ce-și încheiase menirea.
Vineri – A fi o binecuvântare pentru alții”
Avraam se dovedește o binecuvântare pentru cei din jurul lui.
Noi suntem binecuvântați în măsura în care suntem o binecuvântare pt alții.
Dumnezeu Și-a ales un popor prin care să Se descopere lumii.
A fi sare și lumină.
O evlavie autentică pe care s-o împletim cu activitatea zilnică.